Monumentele istorice din Romania             Romana English

Descrieri/Comentarii

L.S. / 01-Jun-2009

Hram: Sf. Ierarh Nicolae

 

O primă biserică, probabil din lemn, a existat pe aceste locuri, încă din secolul XVII-lea sau XVI; cea mai veche biserică este  pomenită la 1664 cu numele de "Sf. Nicolae din mahalaua şelarilor".

Aceasta a fost rectitorită pe la 1699-1700 de către Şerban Cantacuzino marele paharnic, împreună cu negustorii Iorgu Stan staroste şi Apostol Lazăr.

După cutremurul din 1802 a fost refăcută a doua oară până la 1804, în zilele Domnului Constantin Alexandru Ipsilante, când i se adaugă absidele. Pictarea lăcaşului s-a efectuat la 1823 de către reputatul pictor Nicolae Polcovnicul.

Fiind deteriorată grav de Focul cel Mare la 1847, a fost dărâmată în 1860, în acelaşi an începându-se reconstrucţia în forma de astăzi, cu elemente decorative neoclasice şi neogotice. În 1868 prinţul Carol I face o donaţie personală, devenind ctitor al bisericii. Tot atunci este pictată  în interior de Gheorghe Tattarăscu.  A mai fost reparată, în 1903, 1921-1925, 1940 şi în 1971, când pictura a fost restaurată de către pictorul Traian Dâncuş. 

După cutremurul din 1977, biserica este restaurată între 1978-1985, conform proiectelui arh. Gh. Naumescu. Între 1995-1998 s-a consolidat după proiectele ing. Constantin Popescu, împreună cu arh. Clement Moldoveanu, iar pictor restaurator a fost Ioan Grigorescu. Consolidarea  cu centuri şi stâlpi din beton armat  a înglobat-o într-o structură în cadre.

 

Biserica are planul triconc cu turlă poligonală peste naos şi turn-clopotniţă octogonal peste intrare. Turnurile scării spre clopotniţă au în registrul superior ferestre mari, arcuite, subliniate de colonete angajate.

Faţadele sunt împărţite în două registre, printr-un brâu. În registrul inferior ferestrele mari sunt de formă dreptunghiulară, iar cele din registrul superior sunt închise în arc de cerc.

Faţada vestică este decorată cu: pilaştri, puternic reliefaţi, desfăşuraţi pe ambele registre, o rozasă centrală, un mic fronton triunghiular. Are un portal de intrare ridicat pe trepte, având o arcadă sprijinită pe două coloane din marmoră.

 

Arh. L.S.

Extras din: Lucia Stoica & Neculai Ionescu Ghinea_”Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” Vol.1, Ed. Universalia 2005.